Initial am vrut ca urmatoarea tema sa fie legata de iubirea de fiu/fiica, sau cea romantica, fata de sot/sotie. Apoi a aparut o ordonanta de urgenta care ne anunta ca, de la 1 martie 2012 tatii au dreptul la o luna de concediu de crestere a copilului. Mai mult, daca ei renunta la acest drept, mama nu va putea beneficia de acea luna, in concluzie, perioada concediului primit de mama reducandu-se la 11, 23, respectiv 35 de luni, in functie de tipul concediului primit.
Nu comentez aici legislatia. Am tot mai multe cuie impotriva ei. Dar as vrea sa discut despre reactii. Unii parinti nu sunt de acord cu reducerea indemnizatiei primite de la stat cu o luna, altii zic ca in alte tari statul iti da mai putin, altii ca sunt state cu conditii mult mai bune. Nu asta e ideea pe care ar trebui sa ne concentram.
Eu consider ca statul, comunitatea, trebuie sa se implice in viata membrilor ei. Daca indemnizatia de crestere a copilului e un mod de-a ajuta paritntii sa-si creasca copiii in conditii bune, ok. Daca statul gaseste alte cai, cu-atat mai bine. Ideea e ca statul/comunitatea sa devina partenerul membrilor sai.
Reactiile la aceasta ordonanta transforma statul si parintii in adversari. Statul se gandeste cum sa le dea bani mai putini, iar parintii vor cat mai multi bani pentru contributiile platite ani la rand. Pana la urma totul se reduce la bani si la modul in care iti privesti adversarul.
Eu vad relatia stat-cetatean ca o relatie de colaborare, in care fiecare face tot ce-i sta in puteri pentru binele celuilalt. Asa ar trebui sa se desfasoare o astfel de relatie. Inlocuind banii cu crese, gradinite, scoli, cu un sistem de educatie cu adevarat revolutionar, statul ar face un pas in plus. Transformand goana dupa banii statului intr-o viata concentrata pe viata sa personala, pe ceea ce poate el face sa-si imbunatateasca modul de trai, cetateanul va darui inapoi statului resursele cu care acesta sa se ocupe de crearea conditiilor enumerate mai sus.
Asta e iubirea: a darui fara sa astepti sa primesti inapoi. Daca ai curajul sa faci primul pas, multe minuni se pot intampla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu