Sa ai puterea sa te uiti in oglinda si sa-ti spui cat de mult te iubesti. Sa te accepti si sa te imbratisezi pentru ceea ce esti. Un suflet perfect aflat intr-un corp plin de defecte. Sa-ti amintesti mereu cine esti, mai ales in perioadele cele mai dificile ale vietii tale. Asta este iubirea de sine.
Dumnezeu a zis sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Dar daca tu nu te iubesti, atunci cum poti sa-l iubesti pe cel de langa tine? Mi se pare corect ca, inainte de-a iubi pe cel de langa tine, sa te iubesti si sa te accepti pe tine.
Da, sa te accepti. Sa-ti amintesti mereu ca esti om, ca poti gresi, ca nu esti perfect in lumea asta. Si sa accepti acest lucru. Mai mult, sa te iubesti tocmai pentru asta. Poti s-o faci?
Pare greu, dar tine doar de exercitiu. Spune-ti zilnic, iar si iar, ca te iubesti si te accepti. In curand vei incepe s-o si crezi. Apoi nu vei mai lasa pe nimeni sa-ti spuna ca nu esti bun de nimic. Vei stii ca, din contra, esti foarte bun. Esti cel mai bun. Pentru ca nu ai nici o asteptare de la tine. Doar te accepti. Si, mai ales, te iubesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu